IV. PARTIDUL DEMOCRAT - POLITICA PENTRU ROMÂNIA
A. MODERNITATEA PARTIDULUI DEMOCRAT
      38. Obiectivul major actual al Partidului Democrat este redefinirea sa ca partid aflat în stânga spectrului politic, în cadrul şi cu mijloacele de exprimare ale social-democraţiei moderne.
      Principala sarcină a Partidului Democrat este aceea de a răspunde aşteptărilor noii societăţi româneşti, asumându-şi preocupări pentru problemele sociale şi pentru crearea unor parteneriate capabile să stimuleze dezvoltarea şi justiţia socială.
      39. În actuala societate românească, în care BANULtinde să devină referinţa de bază pentru statutul social, tot mai puţini oameni sunt capabili ca, prin modul în care trăiesc, să întrevadă mijloacele de a compensa pierderea speranţei într-un viitor economic mai bun. Partidul Democrat îşi propune să se preocupe de acea parte a societăţii care trăieşte realitatea unei excluderi sau a unei marginalizări, adică de categorii sociale precum muncitorii, ţăranii, funcţionarii sau tinerii.
      O societate modernă, democratică are nevoie de dezvoltarea societăţii civile, a structurilor asociative care să acţioneze ca reprezentant al cetăţenilor. În această privinţă, Partidul Democrat trebuie să dobândească abilitatea şi capacitatea de a transforma conştiinţa civică şi emanciparea socială în energie reformatoare.
      Pluralismul, ca valoare fundamentală a oricărei societăţi sănătoase, impune ca evoluţia societăţii să se realizeze prin funcţionarea corectă a instituţiilor acesteia (instituţii ale statului şi societatea civilă) şi prin realizarea unui "contract social" ca oportunitate de schimbare şi invitaţie de asumare a responsabilităţilor. Aceasta este singura bază reală care poate susţine o acţiune deplină şi stabilă a celorlalte procese de care depinde modernizarea socială şi economică a României.
      40. Având o doctrină social-democrată modernă, Partidul Democrat nu acceptă soluţia unui stat intervenţionist şi primatul cheltuielilor publice în atingerea obiectivelor de politică economică. În acelaşi timp, asumându-şi principala responsabilitate pentru politicile sociale, statul trebuie să creeze condiţii de implicare cât mai puternică a sectorului privat. Aceasta este soluţia pentru a putea deschide calea unei etici a muncii motivate de calitate şi competiţie. Stânga modernă, democrată, nu are nici vocaţia şi nici dreptul de a se lăsa identificată cu excesul de cheltuieli publice.
      41. Trăsătura principală a Partidului Democrat, ca partid aparţinând social- democraţiei moderne, trebuie să fie capacitatea de a înţelege şi a valorifica în interesul oamenilor diversitatea şi complexitatea socială. Pentru aceasta este necesară, în primul rând, refacerea climatului de încredere între oameni şi între diverse categorii sociale, climat grav afectat de evenimente şi acţiuni ce au avut loc în ultimii 11 ani.
B. ROLUL STATULUI
      42. Modernizarea structurală a societăţii impune modificarea funcţiilor statului iar modificarea funcţiilor statului implică, în primul rând, o nouă calitate a actului de guvernare: legitimarea guvernării ca un proces continuu, eficienţa acţiunii publice receptate întocmai de grupurile sociale, dând prioritate unei combinaţii între creşterea economică şi dezvoltarea individuală. Statul aflat în slujba cetăţeanului este "mecanismul" care permite înfăptuirea acţiunii colective.
      Din perspectiva social-democrată, un act de guvernare poate fi eficient numai în măsura în care este bazat pe acţiunea coerentă şi concomitentă a structurilor politice care consideră coeziunea socială drept un catalizator al dezvoltării. Pentru o ţară aflată în tranziţie, cum este România, guvernare eficientă înseamnă atingerea principalelor obiective care pot garanta accesul la piaţa internă a Uniunii Europene, prin promovarea celor patru libertăţi: libera circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a persoanelor.
      43.Conturarea rolului economic al statului trebuie realizată prin reglementări menite să activeze mecanismele pieţei, printr-o ajustare precisă a politicilor fiscale şi monetare, care să absoarbă tensiunile ce afectează echilibrul macroeconomic. Din punctul de vedere al României - ţară aflată în tranziţie - obiectivele schimbării, necesare unei noi construcţii sociale, reprezintă valori adăugate la experienţa de guvernare. Aceste obiective includ:

trecerea de la o creştere economică de tip cantitativ, exprimată în nivelul şi evoluţia PIB, la o corelare între economie şi dezvoltarea umană, între economie şi gradul de libertate umană;

ieşirea din era industrializării, pe măsură ce valoarea adăugată şi bunurile de consum devin elemente dominante;

regândirea rolului diferitelor macrosectoare economice.
      În principal, creşterea este rezultatul deschiderilor spre comerţ exterior şi al investiţiilor în funcţie de cererea solvabilă, deschidere facilitată de reformă.
      Viziunea statului ca producător trebuie înlocuită cu aceea a statului cu rol regulator şi factor de catalizare a iniţiativelor, orientării, organizării şi planificării strategice. Ţinta reformei statului trebuie să fie orientată spre reducerea acelor investiţii ale sale ce conduc la supradimensionarea transferurilor bugetare generatoare de inflaţie, ca şi renunţarea la administrarea directă a unor sectoare din economie.
      44. Descentralizarea politică şi administrativă care să lărgească spectrul de implicare a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor şi controlul lor asupra acestui proces este unul din ţelurile fundamentale ale reînnoirii democratice.
      Subsidiaritatea, ca instrument politic şi de guvernare, marchează desprinderea de vechea logică a concentrării puterii şi a unei administraţii centralizate, atotstăpânitoare, din ce în ce mai înstrăinată de cetăţeni. În viziunea social-democraţiei moderne, credibilitatea statului este legată de transparenţa şi informaţia corectă. Din această perspectivă, obiectivul social-democraţiei moderne este realizarea unui stat al coeziunii sociale legitim şi eficient. Legitimitatea guvernării devine un proces continuu, motivată prin eficienţa activităţii publice, percepută ca atare de grupurile sociale prin efectul ansamblului de politici social- economice adoptate şi puse în aplicare.
      45. În viziunea noastră, rolul statului trebuie să se regăsească prin generarea aportului în capital real - infrastructuri de toate tipurile şi comunicaţii - şi a aportului în capital uman - educaţie, sănătate, redistribuire, pensii. Osarcină esenţială este eficientizarea actului guvernării pe liniile reformei.
      Guvernul este o instituţie umană. El este uman în toate. El se aşază nu numai pe aranjamente formale, ci şi pe atitudini, mai ales pe atitudini care generează comportamente. Guvernul, desigur, nu este o maşină şi nici nu poate fi obiect de expoziţie. Pur şi simplu, el trebuie să furnizeze servicii practice, la timp şi de calitate. Aceasta înseamnă că regulile generate de guvern pentru societate trebuie să fie suficient de simple pentru a putea fi înţelese, suficient de flexibile pentru ca fiecare persoană să poată găsi soluţii.
      46. Deşi rolul statului este raţional limitat, Partidul Democrat consideră că statul este încă singurul şi cel mai bun instrument pentru a îndeplini anumite sarcini şi a stabili standardele necesare, prin legi naţionale, acorduri internaţionale sau acorduri sociale. Statele naţionale trebuie să-şi menţină următoarele responsabilităţi:

menţinerea şi dezvoltarea securităţii sociale generale;

asigurarea unei corecte distribuiri a veniturilor şi a bogăţiei;

apărarea siguranţei naţionale şi a vieţii oamenilor împotriva ameninţărilor interne şi externe;

asigurarea educaţiei şi sănătăţii la o calitate cât mai bună şi în forme disponibile pentru toţi, în mod liber;

reglementarea pieţelor financiare;

protejarea mediului înconjurător;

asigurarea posibilităţilor egale de muncă pentru femei şi bărbaţi, incluzând reglementarea regimului de lucru cu asigurărilr aferente;

asumarea sarcinilor de colectare a impozitelor care trebuie să fie corecte şi progresive.
      47. Educaţia reprezintă temelia viitorului în societatea informaţională. Mai mult chiar decât capitalul industrial sau decât cel financiar, o bună educaţie este baza succesului personal şi al comunităţilor. Este esenţial, din această perspectivă, ca statul să organizeze şi să asigure funcţionarea unor reţele diverse de educaţie pentru toţi cetăţenii români, pentru toate vârstele, în toate localităţile din ţară. Finanţarea acestor programe de educaţie trebuie să se facă, în principal, din resurse publice concomitent putând fi dezvoltate şi programe parteneriale cu factori din sfera privată.
      Educaţia antreprenorială, formarea profesională continuă, diversele forme de educaţie şi instruire, în domenii de specializare necesare economiei moderne, destinate persoanelor ocupate sau şomerilor sunt tot atâtea forme prin care statul poate distribui şanse de reuşită, de realizare personală cetăţenilor români.
      Pentru că educaţia devine pe zi ce trece un patrimoniu de valoare, Partidul Democrat are convingerea că nu mai este suficientă doar alocarea de la buget a unor fonduri suficiente pentru programele de educaţie, ci trebuie să încurajăm familiile să investească şi să economisească pentru educaţie. Fiecare copil şi tânăr din România trebuie să dispună de şanse concrete de educare, indiferent de situaţia materială a familiei sale.
      Instituţiile private de învăţământ se agaugă sistemului public şi constituie o alternativă adresată celor care dispun de resurse financiare, dar trebuie să rămână deschise şi unui număr semnificativ de cursanţi provenind din mediile mai sărace ale societăţii.
      Partidul Democrat se declară susţinătorul educaţiei publice de calitate, de maximă exigenţă curriculară şi de promovabilitate stabilită prin criterii uşor de analizat şi de măsurat la nivelul rezultatelor din muncă, oferită tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, de statuf social, de mediu, de rezidenţă, de etnie sau sex.
      48. Sănătatea oamenilor este esenţială pentru evoluţia societăţii. Într-o ţară în care oamenii sunt bolnavi şi nu-şi pot îngriji sănătatea, şansele viitorului sunt incerte. Statul are obligaţia să contribuie, alături de cetăţeni, la finanţarea unui sistem public de îngrijire a sănătăţii, a programelor naţionale de prevenire a maladiilor şi epidemiilor, încurajând, în acelaşi timp, şi dezvoltarea unei educaţii sanitare.
      Sistemele private de asigurări de sănătate, instituţiile private de îngrijire a sănătăţii sau de cercetări în domeniu trebuie să se bucure de sprijinul autorităţilor publice, în măsura în care se dovedesc receptive la priorităţile societăţii. Cheltuielile publice destinate sănătăţii trebuie să crească pe măsura problemelor cu care societatea se confruntă, dar ele trebuie să fie efectuate raţional, pe programe naţionale de sănătate.
      49. România se confruntă în acest moment cu o problemă deosebit de gravă: şase milioane de pensionari dispun de venituri insuficiente unui trai decent şi, de multe ori, chiar insuficiente supravieţuirii. Sistemul public de pensii nu mai corespunde cerinţelor sociale actuale. Este absolut necesar să se mărească numărul angajaţilor şi angajatorilor care să contribuie la sistemul public de pensii. Două milioane de români lucrează, azi, în economia subterană, nu fac parte din nici un sistem de asigurări sociale iar angajatorii lor nu îşi asumă nici o responsabilitate în goana lor după profit. trebuie să curmăm această stare prin măsuri care să încurajeze ocuparea legală a forţei de muncă şi să pedepsească drastic pe cei care se sustrag legalităţii.
      Sistemele private de pensii sau cele administrate privat reprezintă o completare a sistemului public de pensii, dar nu îl vor înlocui pe acesta niciodată. Partidul Democrat sprijină puternic dezvoltarea sistemelor alternative de pensii, cu condiţia unei supravegheri publice severe care să elimine riscul oricăror "inginerii financiare"!
      50. Protejarea mediului înconjurător este o prioritate în politica Partidului Democrat. Am moştenit, din epoca industrializării forţate, numeroase riscuri la adresa mediului şi, prin neglijenţa autorităţilor publice, s-au mai adăugat şi altele. Trebuie ca legile ţării să impună tuturor, întreprinzători sau cetăţeni, să adopte comportamente care să protejeze mediul şi, în cazul accidentelor, să suporte cheltuielile de ecologizare. Generaţiile actuale au obligaţia să lase moştenire generaţiilor viitoare un mediu curat. Toate tehnologiile folosite în economie trebuie să fie prietenoase cu mediul şi statul are obligaţia să urmărească şi să încurajeze acest curs. Statul are obligaţia de a finanţa acţiunile de amenajare a teritoriului. România este o ţară ameninţată frecvent de inundaţii, secetă, alunecări de teren. Lucrările necesare diminuării acestor riscuri sunt în sarcina statului care are obligaţia ca, prin aceste lucrări, să nu ameninţe echilibrul ecologic şi să respecte principiile peisagistice de intervenţie asupra naturii. Este important ca statul să ofere cadrul iniţierii şi dezvoltării educaţiei civice, cetăţenii să devină conştienţi şi cointeresaţi în promovarea, aplicarea şi respectarea legii.
      51. Justiţia traversează o perioadă nefastă. Încrederea cetăţenilor în justiţia română a ajuns la un nivel fără precedent de scăzut. Pe de o parte, sistemul punitiv nu se află într-un echilibru echitabil faţă de tipurile de infracţiuni, iar pe de altă parte, prea adesea banii şi statutul social influenţează sentinţele. Românii nu se mai simt egali în faţa legii şi această situaţie constituie un pericol capital pentru statul de drept şi pentru democraţie.
      Partidul Democrat susţine urgenţa unei reforme profunde în structura autorităţii judecătoreşti, astfel încât judecătorii să devină depozitarii încrederii exprimate a cetăţenilor, iar actul de justiţie să se apropie de comunitate.
      Trebuie să înceteze negocierea actului de justiţie!
      Este necesară apariţia şi dezvoltarea instanţelor specializate pentru minori, pentru dreptul muncii, pentru cauze comerciale specifice etc.
      52. Partidul Democrat, ca partid social-democrat, susţine că bugetul public este, în primul rând, un instrument politic şi, abia apoi, un instrument tehnic de guvernare. Modul în care este alimentat bugetul public, arhitectura fiscală şi para- fiscală reflectă politica guvernării. Noi susţinem că, în acest moment, munca este supraimpozitată în România şi acest fapt se află în miezul unei nedreptăţi sociale grave, adăugându-se altor cauze în subminarea pieţei interne (de consum, de producţie, a forţei de muncă).
      Pe de altă parte, instrumentele de natură fiscală aflate la dispoziţia guvernului nu au fost folosite întotdeauna corect din punct de vedere economic, sute de agenţi economici au beneficiat de scutiri sau reeşalonări ale datoriilor către buget numai pe baza unor criterii subiective şi îndoielnice. Mii de miliarde de lei care ar fi trebuit să finanţeze proiecte şi programe guvernamentale de reformă şi de dezvoltare au rămas în conturi prietenoase şi confidenţiale deschise prin paradisuri fiscale.
      Nici politica de redistribuire a veniturilor nu este mai echitabilă! Milioane de foşti membri în CAP-uri, care au muncit din greu zeci de ani, primesc azi pensii umilitoare, în timp ce opulenţa stridentă şi frivolitatea consumului de lux afişate de câteva zeci de mii de îmbogăţiţi ai tranziţiei (care tind să descalifice moral în ochii populaţiei eforturile inteligente şi munca adevăraţilor întreprinzători!) este subimpozitată şi chiar încurajată.
      Partidul Democrat se angajează să promoveze legile necesare pentru ca imperativele echilibrului social şi ale echităţii să fie respectate atât în politica de impozitare, cât şi în politica de redistribuire.
C. PARTIDUL DEMOCRAT - REFORMĂ ŞI DEMOCRAŢIE
      53. Modernizarea prin reforme nu poate fi concepută ca o simplă teorie. Ea poate căpăta sens doar definindu-i misiunea, obiectivele şi, în mod obligatoriu, calendarul. Stadiile decisive ale reformei impun orientarea acţiunii politice către realizarea concretă a privatizării şi consacrarea dreptului la proprietate privată, ca elemente esenţiale pentru autonomia procesului de decizie, pentru responsabilizarea agenţilor economici şi funcţionarea corectă a instituţiilor democratice şi a pieţei.
      54. Interesul social impune existenţa unui sector productiv privat în expansiune, ca o precondiţie a dezvoltării unui sector de stat puternic în domeniile în care statul este cel mai bine pregătit să furnizeze servicii pentru care nu eficienţa economică reprezintă cel mai adecvat criteriu de performanţă.
      Pentru a evolua pe o linie constructivă, capitalismul secolului XXI trebuie să-şi subordoneze planurile şi profiturile pe termen scurt unor necesităţi sociale de perspectivă, precum investiţiile în educaţie, cercetare şi dezvoltare, protecţia mediului, extinderea accesului la îngrijire medicală, modernizarea infrastructurii, reabilitarea urbană. Deţinătorii de capital nu vor acţiona de la sine în această direcţie. Crearea unor perspective de durată, din punctul nostru de vedere, presupune răspundere publică şi o administraţie receptivă. În acest sens, trebuie urmărită cu toată hotărârea asigurarea unei dezvoltări durabile, bazate pe protejarea mediului înconjurător, a drepturilor consumatorilor şi a standardelor decente de viaţă.
      55. Democraţia nu poate fi concepută fără proprietatea privată pentru că existenţa acesteia din urmă - existenţa unor resurse care se află în afara influenţei statului - reprezintă o bază certă a opoziţiei politice şi a libertăţii de opinie. Sistemul de piaţă capitalist nu este în sine o garanţie a democraţiei. Este adevărat că "democraţia presupune capitalism, dar capitalismul, cel puţin pe termen scurt, nu presupune democraţie".
      56. Noua tehnologie radicalizează schimbările în natura muncii şi internaţionalizează organizaţiile de producţie. A avea aceeaşi slujbă, pe viaţă, este de domeniul trecutului. Social-democraţii susţin ideea de stabilitate (a locului de muncă) prin flexibilitate concomitent cu garantarea standardului social minim. Noi ne propunem să ajutăm familiile să asimileze schimbările, să evidenţieze şi să folosească noile posibilităţi, noile şanse. Responsabilităţile trebuie să corespundă cerinţelor pieţei moderne. În sprijinul protecţiei vine tehnologia modernă care consumă diferite resurse, deschizând noi pieţe, deci, creând noi locuri de muncă.
      57. Societatea românească nu poate evolua ascendent în lipsa unor reforme structurale complete în economie şi a unei pieţe de capital funcţionale.
      Reforma structurală care trebuie înfăptuită imediat şi într-un proces extrem de transparent, este cea legată de forma de proprietate industrială şi bancară astfel ca, în cel mai scurt timp, proprietatea privată să devină dominantă în cele două sectoare.
      Este nevoie de pieţe libere, extrem de flexibile; trebuie să fie asimilate şi folosite cele mai noi cunoştinţe şi, în acelaşi timp, trebuie combătută marginalizareasocială; trebuie creat un nouistem de taxe; trebuie realizat un parteneriat social într-un sistem mult mai flexibil şi descentralizat care să ofere noi locuri de muncă stabile, să ajute dezvoltarea sectorului privat mic şi mijlociu.
      Trebuie să creăm pieţe de producţie mult mai competitive care să-şi dovedească utilitatea prin permanenta deschidere faţă de capitalul autohton şi capitalul străin, ca unică formulă de reducere într-un timp rezonabil a decalajelor de performanţă economică dintre economia românească şi economia statelor Uniunii Europene.
      Este nevoie de crearea unor pieţe de capital solide şi deschise; trebuie asigurat accesul nepreferenţial şi mai uşor la finanţare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
      Este necesară îmbinarea cât mai utilă între resurse şi tehnologie. Tehnologia creează locuri de muncă. Trebuie să investim în cercetare şi în pregătirea oamenilor pentru o societate informatizată.
      Fără aceste reforme, România nu va putea controla dinamica unor reforme ascendente. Fără o asemenea dezvoltare, nu se va putea realiza dreptate socială şi coeziune socială.
D. PARTIDUL DEMOCRAT - PARTIDUL COEZIUNII SOCIALE
      58. Societăţile ineficiente din punct de vedere economic îşi risipesc resursele materiale, şi aşa destul de reduse, din două motive:
      1. Lipsa cunoştinţelor, mai precis o ineficientă utilizare a culturii de a crea;
      2. Lipsa de responsabilitate a oamenilor în raport cu ei înşişi şi cu cei din jur.
      Dintr-o perspectivă ideală, în societatea eliberată de dictatură, oamenii se plasează mai sus sau mai jos în raport cu anumite valori materiale, însă nimeni nu este umilit pentru că respectul nu este fundamentat pe meritele materiale. Aroganţa, pe de o parte, frica şi umilinţa, pe de altă parte, nu mai reprezintă pârghii de interacţiune socială.
      59. O societate care ar presupune nivelarea statutului persoanelor, aducerea lor la cel mai mic numitor comun, este nu doar imposibilă, ci şi dăunătoare. La urma urmelor, calitatea umană nu poate fi pusă în legi sau alte norme, dar poate fi recunoscută, măcar în parte, prin legi şi norme. În aceste condiţii, solidaritatea ănseamnă a te apropia de oameni, a lupta alături de ei, a coopera cu ei pentru o cauză comună, a le recunoaşte dreptul legitim la sprijinul semenilor lor în clipele grele ale vieţii. Pentru social-democraţi, pentru Partidul Democrat, solidaritatea socială înseamnă corecţia radicală a tristei şi ironicei yicale populare "La plăcinte înainte, la război înapoi!", corecţie aplicată prin politici publice şi prin parteneriate concrete între sfera publică şi cea privată.
      În viziunea social-democraţiei moderne, cu cât există mai multe puncte de convergenţă bazate pe acceptarea valorilor solidarităţii şi mai multe puncte de acces, cu cât sunt create condiţii pentru apărarea în comun a intereselor, cu cât numărul femeilor şi bărbaţilor care se dedică apărării unei cauze este mai mare, cu atât mai liberă şi mai echilibrată este societatea.
      60. Social-democraţia modernă înţelege libertatea şi egalitatea ca valori cuprinse în forme socializate complexe, capabile să se structureze în mod coerent, în cadrul unui pluralism cuprinzător.
      Dreptatea socială, lupta împotriva sărăciei şi a excluderii, accesul fiecărui cetăţean la drepturile sale fundamentale (muncă, locuinţă, educaţie, sănătate, cultură) alcătuiesc temelia politicii social-democrate moderne. Ele trebuie să pornească de la o cultură bazată pe responsabilitate şi mai puţin pe aşteptarea pasivă a ajutorului providenţial al statului, într-o societate a cărei angajare civică, bazată pe ideea activă de solidaritate socială, este în creştere. Pe de altă parte, se impune o nouă valorizare a valorilor democratice ale libertăţii, siguranţei individuale, respectului reciproc şi justiţiei.
      61. Securitatea socială izvorăşte dintr-o organizare a societăţii fondată pe stabilitate politică şi economică şi pe exercitarea largă de către marea majoritate a cetăţenilor a drepturilor şi obligaţiilor lor, în conformitate cu aspiraţiile personale. Ea presupune mobilizarea unor organisme reprezentative ale grupurilor sociale şi crearea de parteneriate care să se manifeste activ în conceperea, dezvoltarea şi evaluarea politicilor publice, în interesul coeziunii sociale.
      62. Combaterea delincvenţei este un scop politic pentru social-democraţia modernă. Siguranţa persoanei pe stradă este considerată un drept civil. Politica social-democrată este îndreptată către conştientizarea spiritului comunitar, către crearea de noi locuri de muncă în zone sigure.
      63. În viziunea noastră, nu este suficientă asumarea unei culturi a drepturilor şi obligaţiilor fondate pe principiul demnităţii umane ca o simplă formalitate; este necesară garantarea prezenţei constante în acţiunea socială şi politică a principiilor universale pe care aceasta se bazează.
      Apărarea fără compromisuri a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, garantarea siguranţei acestuia, consacrarea definitivă a principiilor statului de drept, transparenţa activităţii funcţionarilor publici şi creşterea eficienţei şi corectitudinii în administrarea actului de justiţie sunt factori fundamentali pentru a avea autonomie, coeziune şi echitate. Sunt atribute ale bunului simţ social. Bunul simţ este apolitic dar reflectă gradul în care politicul îşi face datoria faţă de societate.
      Unitatea de voinţă a structurilor puterii, sprijinită de coeziunea socială, este adevăratul garant al credibilităţii actului de guvernare. Statul coeziunii sociale este forma cea mai potrivită de stimulare a acţiunii libere a mecanismelor economice şi competitivităţii. Pentru un astfel de stat, lupta împotriva şomajului de lungă durată şi a celui provocat de o restructurare economică de profunzime reprezintă cea mai importantă provocare, es presupunând găsirea de noi căi pentru stimularea creativităţii economice, pentru administrarea raţională a timpului şi promovarea puternică a angajării tinerilor, în interesul reorganizării forţei de muncă.
      64. Partidul Democrat are convingerea că naţiunea română, în înţelesul politic cel mai profund, nu se poate dezvolta şi nu poate prospera decât prin manifestarea liberă şi democratică a tuturor cetăţenilor. Organizarea acestora în funcţie de interesele şi idealurile lor este legitimă, cu condiţia respectării Constituţiei, a legilor ţării şi a intereselor naţionale. Noi avem convingerea că în România toate etniile trebuie să-şi poată conserva şi îmbogăţi cultura specifică şi identitatea. Toate minorităţile naţionale au şi drepturi de manifestare şi exprimare a intereselor şi idealurilor, şi datorii faţă de patria noastră comună. În interesul tuturor, statul trebuie să vegheze ca nimeni, nici majoritatea etnică, nici minorităţile să nu comită abuzuri şi excese în exercitarea drepturilor lor legale, constituţionale. Coeziunea socială se sprijină şi pe o înţeleaptă şi democratică politică naţională în privinţa drepturilor minorităţilor naţionale.
      65. Ca partid social-democrat reformist şi modern, noi propunem cel puţin două căi pentru creşterea eficienţei măsurilor sociale, indiferent din partea cui provin, stat sau societate:
      1. descentralizarea administrativă menită să stimuleze participarea şi să micşoreze birocraţia excesiv de piramidală şi rigidă;
      2. implicarea responsabilă a principalilor actori sociali: patronat, sindicate, societate civilă.
      Scopul social-democraţiei moderne este dezvoltarea neîngrădită a fiecărui om. Aceasta se poate realiza numai într-o relaţie de sprijin şi competiţie în societate. În lumea de astăzi, măsurile integrate şi interdependente în sprijinul autorealizării individuale trebuie să fie luate la toate nivelurile societăţii.