Spațiul politic din România |
V. SPAȚIUL CIVIC ȘI SPAȚIUL POLITIC ROMÂNESC
A. SPAȚIUL CIVIC ROMÂNESC 66. Spațiul public civic este locul unde cetățenii se întâlnesc pentru dezbatere, cooperare, dialog și acțiune, organizați în ceea ce se numește societate civilă, sindicate, fundații, organizații profesionale sau culturale, organizații pentru apărarea drepturilor omului sau pentru apărarea drepturilor diferitelor minorități. Spațiul civic este spațiul de evoluție a civilizației, a culturii, a cooperării și a dialogului. Spațiul civic este spațiul proiectelor comune, al acelor proiecte pe care nu le dezvoltă nici statul, nici piața, nici spațiul politic. 67. Într-o societate democratică, evoluțiile strategice de mâine ale statului, ale pieței, ale politicii sunt cele pe care le propune spațiul public civic. Adâncirea democrației se inițiază prin dezbaterile și acțiunile definite în acest spațiu. În fond, drepturile egale dintre femei și bărbați au fost, mai întâi, definite și susținute de organizațiile feministe; secolul XX a demonstrat valoarea acestei lupte pentru care susținerea politică a partidelor socialiste și social-democrate a fost hotărâtoare. Drepturile constituționale și legale ale angajaților în raport cu angajatorii au fost definite, inițial, de către organizațiile sindicale, acestea devenind, ulterior, drepturi constituționale și legale prin susținerea hotărâtă de către partidele social- democrate și socialiste. Istoria acestor relații privilegiate și confirmate de istorie constituie îndemnul și suportul Partidului Democrat pentru a consolida această colaborare cu spațiul public civic și pentru a-și modifica statutul astfel încât să multiplice formele de colaborare și susținere, atât cu partenerii tradiționali cât și cu cei pe care transformările actuale îi anunță (organizațiile de apărare a drepturilor consumatorilor, spre exemplu). 68. Constituția României trebuie să cuprindă dispoziții noi și exacte referitoare la spațiul civic și la relația acestuia cu statul. Avem ferma convingere că în procesul de democratizare este nevoie ca textul Constituției să definească mai bine și să lărgească domeniul democrației participative; se simte nevoia unor consultări mai frecvente a cetățenilor prin referendumuri naționale sau locale, cu privire la deciziile care le afectează direct drepturile și viața. B. SPAȚIUL POLITIC DIN ROMÂNIA 69. Confuziile care se manifestă în societatea românească, contradicțiile tranziției și crizele reformei se pot reproșa, într-o măsură semnificativă, spațiului politic. Partidele nu au reușit încă să-și definească identitatea, să-și clarifice obiectivele, sș-și maturizeze comportamentele și să-și îndeplinească onorabil funcția de interfață societate-stat. România are nevoie de partide puternice, capabile să elaboreze alternative de proiectare a viitorului și strategii de dezvoltare. Partidele politice adevărate sunt tocmai acelea care dovedesc aptitudinea de a produce idei noi pentru și despre funcționarea societății. 70. În partidele românești, deseori interesul privat este pus înaintea celui public, relația personală înaintea relației instituționale, tactica înaintea strategiei, impulsul de moment înaintea principiilor, clientela înaintea valorii. Astfel pot fi descrise viciile spațiului politic din România iar unele dintre aceste vicii nu au ocolit nici partidul nostru! 71. Construcția programatică neconformă cu interesele publicului, construcția instituțională haotică și necorelată cu esența dispozițiilor constituționale, o cultură a dialogului aflată la începuturi au dus la un mediu politic imatur, foarte conflictual, greu de prevăzut în liniile sale esențiale și fără elementele majore necesare continuității! Chiar și alianțele sau divorțurile politice sunt prea adesea conjuncturale și nu în interesul unor idei. Pe această realitate au proliferat elementele de corupție, clientelism și birocratizare excesivă; în țara noastră, instituțiile publice au devenit ținte privilegiate ale rentierilor politici, în roluri de funcționari publici pe care unii le-ar accepta chiar și fără salariu! 72. Pentru a înlătura aceste realități negative și pentru a-și aplica programele, Partidul Democrat are datoria să inițieze procesul de stabilire a unui mediu politic de dialog, cooperare sau colaborar politică pentru atingerea marilor sale obiective, indiferent de situația în care se află (la guvernare sau în opoziție), folosind instrumente specifice și neabandonând valorile fundamentale. Dialogul trebuie să înceapă cu partidele parlamentare, în funcție de compatibilitatea acestora cu politicile partidului nostru. 73. Partidul Național Liberal este singurul partid parlamentar care se declară de dreapta. Construcția sa ideologică și instituțională este în curs de realizare, dar se pot înregistra două tendințe strategice potențial conflictuale în interiorul său. Una dintre aceste tendințe este promovarea capitalismului pur și dur (reforma totală, imediată, indiferent de costurile sociale), dedicată virtuților pieței libere și hotărâtă să le extindă asupra societății. Altă tendință este mai degrabă neoliberală, își asumă responsabilități sociale, dar este tranzacționistă și imprevizibilă chiar la nivelul principiilor. Partidul Democrat poate avea o cooperare limitată la câteva ținte - tactice, mai degrabă - cu PNL, dacă acesta își respectă propriul program politic. 74. Partidele extraparlamentare de dreapta nu sunt interesante decât în măsura în care ele reușesc o consolidare rapidă și numai pentru o cooperare punctuală și limitată, mai ales la nivel local. 75. UDMR și alte organizații cu reprezentare politică etnică se califică pentru o cooperare politică și parlamentară cu Partidul Democrat pentru îndeplinirea dezideratelor lor legitime în cadrul statului român așa cum este acesta definit de Constituție. Rolul acestor organizații politice etnice se va epuiza odată cu atingerea dezideratelor lor constituționale și pe măsura epuizării extremismului șovin, xenofob, intolerant prezent în afara sau în interiorul lor. 76. Partidul România Mare este un partid cu o consistentă componentă politică de extremă dreaptă populistă și, din acest motiv, Partidul Democrat nu poate stabili nici un fel de relații cu acest partid intolerant și xenofob. Partidul Democrat are chiar datoria de a acționa pentru epuizarea șanselor politice ale partidelor de tip extremist. 77. Partidul Umanist Român, cu o insuficientă definire politică actuală în raport cu partidele din alianța PDSR, indică unele strategii și obiective politice interesante, apropiate de obiectivele Partidului Democrat și pentru care dialogul, în anumite forme de cooperare, este posibil și recomandabil. 78. Partidul Social Democrat Român, fostul nostru aliat, este un partid care va fuziona cu Partidul Democrației Sociale din România (partidul aflat la guvernare) în cel mai scurt timp. Definirea oricărui tip de relație nu mai are rost. 79.Partidul Democrației Sociale din România se autorecomandă ca fiind un partid social-democrat modern, de centru-stânga. Programul său politic și programul de guvernare ridică multe semne de întrebare asupra elementelor de calificare politică: Acestea sunt doar trei dintre argumentele noastre că PDSR nu s-a reformat și nu s-a modernizat în suficientă măsură pentru ca dezideratul de unitate a social- democrației să se producă în viitorul foarte apropiat. Suntem încă mult prea diferiți și acesta este motivul pentru care Partidul Democrat este și rămâne alternativa social-democrată modernă și reformatoare. 80. Partidul Democrat are datoria și posibilitatea de a izola partideleextremiste, de a colabora cu partidele democratice șe opoziție în limitarea politicilor centraliste ale PDSR și de a coopera la inițiativele corecte, echilibrate ale Puterii. De asemenea, Partidul Democrat își asumă responsabilitatea pentru rezultatele negative de la alegerile generale din noiembrie 2000 și va opera toate schimbările necesare în structurile interne de decizie, în construcția sa instituțională și în modul de colaborare și dialog cu societatea civilă, cu cetățenii. |